miercuri, 17 martie 2010

DIN ISTORIA BROSTENILOR

“Şi satul Broştenii fiind împrăştiat, mai ca toate satele de la munte, nu se ruşinau lupul şi ursul a se arăta ziua-miazamare prin el; o casă ici, sub tihăraia asta, alta dincolo de Bistriţă, sub altă tihăraie, mă rog, unde i-a venit omului îndemână să şi-o facă.”

Asa descria marele nostru povestitor Ion Creanga locul care era sa ramana in amintirile sale: LA BROSTENI.

Descrierea era cat se poate de reala,caci prin natura reliefului zona localitatii Brosteni era aceeasi ca a tuturor satelor de munte din tot cuprinsul tarii :case rasfirate ici,sub o tiharae,alta dincolo, sub alta tiharaie,vecine fiind cu codrul si vietuitoarele lui.


Aceste meleaguri,strajuite din toate partile de munti cu paduri seculare si poieni umbroase cu iarba din belsug,au oferit conditii prielnice statornicirii pe aceste meleaguri a multor oameni veniti din alte parti si care cu timpul au devenit taietori de padure,crescatori de vite sau plutasi.Vechile hrisoave domnesti ale manastirilor Voronet,Probota si Slatina fac mentiuni despre locurile si locuitorii acestei zone.In anul 1488 domnul Moldovei,Stefan cel Mare a daruit Manastirii Voronet o mare mosie,din Branistea careia faceau parte si munti cu poieni de pe meleagurile actualului Brosteni.Braniste se numea pe timpuri locul de rezerva a mosiei manastiresti a Voronetului.Vreme de 319 ani aceste locuri au facut parte din marea mosie a Voronetului.la inceput,aceste locuri de pe malurile Bistritei mijlocii erau cutreierate doar de pastori ce veneau cu vitele la pasunat si de vanatori si pescari.Pe la 1630 Moise Movila da porunca calugarilor manastirii Voronet sa vamuiasca pe taranii care pasteau turmele de vite sau care vanau pe mosie.La manastirea Slatina sunt documente in care se vorbeste de Brosteni cu satul Haraoaia si de locuitorul Gheorghe Gemanaru care,impreuna cu mai multi oameni,a venit pe aceste meleaguri pe timpul domnitorului Vasile Lupu(1634-1653).Dupa 1755 mosia manastirii Voronet se desparte in doua,iar Branistea ramane la granita cu imperiul austriac.Aceasta parte a mosiei a fost cumparata de catre un supus austriac in 1798,iar acesta o vinde in anul 1807 logofatului Constantin Bals.

CUM S-AU FORMAT UNELE SATE

Odata cu marile rascoale taranesti din Transilvania,multi dintre iobagii care nu mai puteua indura asupririle nemesilor si habsburgilor au trecut dincoace de Carpati.Unii dintre bejenari au fost atrasi de frumusetea si rodnicia acestor locuri si s-au asezat aici pentru totdeauna. Asa au venit ,cu peste 200 de ani in urma,Maga Ion,mai multe familii cu numele Baroiu,Oloi,Morosanu din Maramures si altii.Cu timpul unele familii au disparut si in locul lor au venit altele.

In poiana Holdei,la varsarea Puzdrei in Bistrita a luat fiinta satul Holda.Printre primele familii se amintesc Morosanu,Tintaru,Moales.

Descalecatorii si-au durat case din barne groase,necioplite.Ei aveau la indemana padurea si chiar pe lunca acolo unde mai tarziu va fi vatra satului.Pe paraul Puzdra era o casa mare de barne,cu usi grele,cu zavoare de frasin si cu ferestre mici si obloane.Aceasta casa era a unuia numit Oloi si aici se zice ca poposea boierul Bals,stapanul mosiei.

Satul Brosteni avea initial o suprafata de 18 falci de pamant de lunca.Lunca era plina cu lozii de rachita si balti cu broaste multe.Probabil din aceasta cauza i se trage si numele de BROSTENI.

Pe locul satului Lungeni se spune ca au descalecat doi frati veniti din Maramures, Ilie si Pintilie Lungu,care si-au construit case in actualul teritoriu al satului.O parte din urmasii lor au ramas mai tarziu pe acele locuri,ori si-au facut gospodarii in satul Neagra sau pe Caboaia.

Satul Cotargasi a fost locul unde traiau mesteri renumiti in facerea de catarge pentru corabii si care de la ocupatia lor de catargasi au dat si denumirea acestui sat.


CUM ERAU CASELE

Casele aveau o camera mare cu tinda,in fundul careia se afla o camara fara usa pe unde se putea intra in pod.In casa se facea un cuptor mare care avea bolta facuta cu ajutorul unui butuc gros care se incarca cu lut muiat si apoi i se dadea foc si dupa arderea lemnului ramanea forma cuptorului. Fumul iesea pe un horn larg la gura si stramt la varf,fumul iesind in podul casei.Hornul era facut din nuiele lipite cu lut pe ambele parti si se sprijinea de vatra pe doi stalpi.In fata cuptorului se facea si o laita unde se putea si dormi noaptea cu talpile la foc. La gura hornului era pusa si cujba de care se agata ceaunul pentru mamaliga sau fiert.Iarna focul ardea in permanenta,ziua si noaptea. Mobilierul in casa era format din laiti din lemne cioplite cu barda si puse pe stalpi asezati pep amant la inaltimea unui scaun. Pe aceste laiti se sta sau se dormea la nevoie.Tot pe laiti se tinea si zestrea fetelor,plocazi,toale si laicere,toate lucrate manual din lana.Cand au inceput sa se construiasca fierastraie pe la guri de paraie,laitile erau facute din dulapi ‘’turcesti’’.

Treptat la gura paraielor pe langa fierastraie sau construit mori,pive si steze.

Cerintele turcilor de lemne a facut sa apara pe aceste locuri meseria de plutas cu care se ocupau foarte multi dintre localnici.

Cele mai vechi ocupatii ale localnicilor au fost cresterea animalelor,vanatoarea si exploatarea lemnului.

BISERICA VECHE DIN BROSTENI

Cu timpul,locuitorii satului Brosteni si-au ridicat si o biserica de lemn,ajutati fiind de locuitorii satelor vecine Lungeni si Neagra.Aceasta bisericuta are in loc de temelia barne groase de frasin si tisa.Mesterii au fost adusi din Bucovina sub indrumarea unui calugar numit Daniil de la Voronet. La biserica,o buna parte din lucrari s-au facut cu cheltuiala unui haiduc,numit Moglan,care a dat si haiduci ca mana de lucru la ridicarea acestui lacas.Lucrul s-a facut tot din barda si cutitoaie,fara joagar si fierastrau de mana.Cu toate acestea s-au facut inflorituri frumoase,lucru s-a facut cu multa migala si rabdare,cu cutitul de catre priceputi mesteri lemnari.

Icoanele au fost facute pe lemn de molid si au fost pictate de calugarul Daniil impreuna cu fratele sau pe care-l avea ca ucenic.Calugarul Daniil de la Voronet a daruit si locul pentru biserica,pentru livada si cimitir.El a mai contribuit si cu o parte din cheltuieli pentru odoare si carti bisericesti.O parte mai mica din sumele trebuincioase au fost obtinute de la enoriasii care,pe atunci erau cam putini in Brosteni.Lucrarea acestei biserici s-a facut in perioada anilor 1760-1765.

Biserica veche a fost folosita de enoriasi peste o suta de ani,pana in anul 1865 cand boierul Alecu Bals a contribuit la zidirea unei biserici mai mari,din piatra si caramida.Aceasta biserica a existat pana in anul 1917,cand a fost daramata de trupele austro-ungare iar materialul a fost urcat cu funicularul pe dealul Afinis pentru construirea de obiective necesare armatei.Putinii locuitori ramasi in sat au folosit iarasi vechea biserica de lemn inca vreo opt ani,pana cand s-a ridicat alta mai mare si mai frumoasa care a fost sfintita in anul 1925.

BROSTENI 1906

 
Design by Free WordPress Themes