joi, 25 februarie 2010

SATUL COTARGASI

 Monografie in versuri scrisa de LUMINITA MREJERU

Pe Bistrita-n jos,
Pe un mal frumos,
Se-ntinde o vale,
Batuta de soare,
Cu vai racoroase,
Cu dealuri umbroase,
Paduri seculare,
Mari,fara hotare.
In acest tinut,
De nimeni stiut,
Mari ca se oprira,
Si se poposira,
Patru frati cinstiti,
MREJERU numiti,
Cu femei,copii
Si slugi grijulii,
Care sa-i slujeasca,
De hoti sa-i pazeasca.
Din PROBOTA au plecat,
Caci mult au indurat
Aici cat au stat,
De la fanarioti
Ce erau mari hoti.
Tara o pradau,
Pe razesi bateau,
La sapa de lemn
Ajungea cel demn,
Cel ce nu s-apleca
Capul i-l taia.
Actele spuneau
Ca din Petru Rares coborau
Cei patru razesi bogati
La cap luminati.
Ei au chibzuit,
Si s-au tot gandit,
C-ar fi nimerit,
Sa plece de tot,
Din acest loc.     
Cand toti hotarara,
La drum si pornira.
Mergand ei intruna
Ca sa-si piarda urma,
In paduri intrara,
Si se infundara,
Chiar in acest loc,
Batut de soroc.
Oricat au umblat,
De case n-au dat.
Noapte s-a lasat.
Ei se odihnira,
Apoi se gandira:
Sa-si inalte case
Nalte si frumoase,
C-au iarba de oi,
La mandru zavoi,
Dealuri si coline,
Ape cristaline,
Cu apa usoara,
Sa-i scape de boala,
Ca padurea-i deasa,
Si-au lemne de casa.
A doua zi dara,
iute s-apucara,
Brazii de-i taiara.
Locul masurara.
Ei l-au impartit,
Cinstit,chibzuit,
Dupa nevointa,
Spre-a lor folosinta.
Tot pe-aceasta vale,
Batuta de soare,
Nefiind deci sat,
Era mult vanat;
Pe ape foscoteau
Pesti,ce straluceau.
Pastravi ruginii
Erau sute,mii,
Prin locuri pustii.
Toate le-au facut 
Ca de la-inceput,
Sa aiba fiecare,
Multa-ndestulare.
Dar cel mai bogat
Si mai luminat,
Batran chibzuit,
Si de toti cinstit
PETREA el numit,
Era-n fruntea lor,
Muncind cu mult spor.
Cu sarg toti munceau;
Case mari faceau;
Frumoase,inalte,
Ca niste palate.
Dar cand sa termine,
Unde sa se-nchine?
Toti au hotarat
Ca si la-nceput,
Sa inalte-n sat
Lacas de-nchinat.
Cu totii au postit
Pan-au ispravit.
DOMNUL le-ajut
Brazii de-i taia,
Valea rasuna.
Si nu s-au oprit
Pan n-au ispravit,
Lacas de-nchinaciune
Si cu multumire,
catre cel de sus
Ce-l numeau Iisus.
Mult se bucurara
Cand il terminara.
Nu au mai postit,
Dar au chefuit,
Trei zile de-arandul,
De vuia pamantul.
Cand se terminara,
De lucru se-apucaral;
Catarge mari taiau,
Si le cepuiau,
Si le corhaneau,
Cu boi le trageau.
Plute mari faceau.
Pe Bistrita porneau
Si de tooot duceau....
Pana la Siret
De unde merg mai incet.
La Dunare ajungeau
La turci le vindeau,
Si multi bani luau.
Acasa intorsi,
Mult mai bucurosi,
Domnului multumeau,
Apoi chefuiau,
Caci aveau de toate
Pe indestulate.
Satul s-a marit,
Caci si altii au venit;
S-au casatorit,
Si s-au inmultit,
Pe aceasta vale,
Batuta de soare.


NOTA
Dupa atestarile documentare,denumirea satului COTARGASI deriva de la cuvintele ce se foloseau la denumirea lemnelor dupa marimea lor cat si a oamenilor ce lucrau la ele.
CATARG -lemn foarte mare,foarte lung (peste 30 m. lungime)
CATARGAS - lemn mai mic decat un catarg. (copil-copilas ; catarg-catargas)
CATARGELE - lemne lungi dar mai subtiri.
CATARGARI - oameni ce lucrau la facutul catargelor.
Padurile seculare ce stapaneau aceste locuri din vremurile de demult,coborau pana in apa paraului Cotargasi de astazi.
Biserica a fost construita din lemnul taiat de pe loc.
Dupa demolare,din lemnul sanatos ramas,s-a construit clopotnita care dainuie si in zilele noastre.S-a construit o biserica noua mai mare zidita din piatra,intre anii 1906-1908.

ADUC MULTUMIRI DOMNULUI INVATATOR GHEORGHITA MREJERU PENTRU ACEST MATERIAL.



 
Design by Free WordPress Themes